Privit de aproape, un Akita Inu are ceva care pare aproape ancestral.

Urechile erecte, botul puternic, corpul compact și musculos, blana dublă, coada purtată peste spate și privirea atentă îi conferă o prezență diferită de cea a multor rase moderne.

De aici apare o întrebare fascinantă:

Cât de aproape este, de fapt, Akita Inu de lup?

Răspunsul cercetărilor genetice recente este mult mai interesant decât simpla asemănare fizică.

Akita Inu nu este „jumătate lup”

Mai întâi trebuie făcută o precizare importantă.

Akita Inu este un câine domestic, nu un hibrid de lup și câine și nu descinde direct din lupii japonezi care au trăit până în urmă cu aproximativ un secol.

Câinele domestic și lupul cenușiu (Canis lupus) provin dintr-o istorie evolutivă comună foarte veche. Originea exactă a domesticirii câinelui este încă dezbătută, iar cercetările estimează că linia câinelui și cea a lupilor eurasiatici s-au separat cu aproximativ 20.000–40.000 de ani în urmă.

Dar aici apare partea cu adevărat remarcabilă.

Lupul japonez – cea mai apropiată linie de lupi de câine

În 2024, o echipă de cercetători a publicat în revista Nature Communications un studiu genomic dedicat lupului japonez.

Cercetătorii au analizat genomul a nouă lupi japonezi din perioadele Edo și Meiji și l-au comparat cu genomul câinilor și al altor populații de lupi.

Rezultatul a fost surprinzător:

Dintre populațiile de lupi cenușii analizate, lupul japonez (Canis lupus hodophilax) s-a dovedit a fi cea mai apropiată linie de câinele domestic.

Studiul concluzionează că linia câinelui și cea a lupului japonez au avut un strămoș comun foarte apropiat, iar cercetătorii consideră că această separare a avut loc probabil în Asia de Est.

Și unde apare Akita Inu în această poveste?

Exact aici devine lucrurile deosebit de interesante pentru iubitorii de Akita.

Cercetătorii au inclus în analiza lor trei rase japoneze indigene:

Akita, Shiba și Kishu.

Prin urmare, Akita Inu nu este doar o rasă care seamănă vizual cu un lup. Genomul său face parte dintr-o populație de câini japonezi care păstrează o componentă genetică ancestrală asociată cu linia lupului japonez.

Studiul estimează că aproximativ 3–4% din genomul câinilor japonezi analizat în cadrul cercetării provine din această componentă asociată strămoșului lupului japonez. Pentru dingo și New Guinea Singing Dog, proporția estimată a fost chiar mai mare, de până la aproximativ 5,5%.

Este important însă să nu transformăm această cifră într-o afirmație simplistă de tipul „3–4% din Akita este lup”.

Este vorba despre o estimare de introgressie genetică la nivelul populațiilor canine analizate, nu despre faptul că fiecare Akita individual are exact același procent.

Cine era, de fapt, lupul japonez?

Lupul japonez, cunoscut și sub numele de Honshū wolf, avea denumirea științifică Canis lupus hodophilax.

Era o subspecie a lupului cenușiu care a trăit în principal în Honshū, Shikoku și Kyūshū.

A dispărut în urmă cu aproximativ 100–120 de ani, iar ultimele exemplare au fost documentate în perioada Meiji.

Nu era pur și simplu „un lup japonez oarecare”. Cercetarea genomică din 2024 a arătat că această populație era distinctă genetic atât de lupii cenușii actuali, cât și de lupii antici analizați până atunci.

Iar relația sa cu câinele este cu adevărat remarcabilă.

Nu Akita provine din lupul japonez. Relația este mai veche.

Aceasta este probabil cea mai importantă nuanță.

Nu putem spune:

„Akita Inu provine din lupul japonez.”

Mai corect este să spunem:

Akita Inu face parte dintr-o ramură a câinilor est-eurasiatici care păstrează o componentă genetică provenită dintr-o linie ancestrală strâns înrudită cu lupul japonez.

Cercetătorii consideră că această contribuție genetică a ajuns în strămoșii câinilor est-eurasiatici cu mult înainte ca Akita Inu, Shiba Inu sau celelalte rase japoneze moderne să existe în forma lor actuală.

Cu alte cuvinte, legătura este mult mai veche decât rasa Akita însăși.

O poveste care începe înaintea Akitei

Akita Inu, în forma modernă pe care o cunoaștem astăzi, este rezultatul unei istorii lungi de selecție și dezvoltare în Japonia.

Dar înainte de existența raselor moderne au existat populații de câini primitivi.

Iar înaintea lor au existat populații de canide care au circulat prin Eurasia și Asia de Est.

Cercetarea genomică sugerează că o populație ancestrală de lupi din Asia de Est, apropiată de linia care avea să ducă la lupul japonez, a contribuit genetic la strămoșii câinilor est-eurasiatici. Această moștenire a fost transmisă mai departe și se regăsește astăzi în genomul mai multor câini.

Așadar, când privim un Akita Inu, nu privim un lup domesticizat recent.

Privim un câine modern care poartă în genomul său urmele unei istorii evolutive foarte vechi.

De ce Akita pare atât de „ancestral”?

Genetica nu este singurul lucru care face Akita atât de interesant.

Morfologia sa păstrează numeroase caracteristici întâlnite la câinii de tip ancestral:

• urechi erecte;
• bot puternic;
• cap robust;
• corp compact;
• musculatură bine dezvoltată;
• blană dublă;
• coadă bogată, purtată peste spate;
• mișcare eficientă;
• expresie atentă și independentă.

Și comportamentul poate contribui la această impresie.

Akita este cunoscut pentru independență, inteligență, vigilență și capacitatea de a analiza situațiile înainte de a reacționa.

Nu este un câine care trebuie să fie permanent exuberant sau dependent de omul său.

Această combinație de aspect, temperament și istorie genetică face ca Akita Inu să fie una dintre rasele care ne permit să vedem mai ușor anumite caracteristici ancestrale ale câinelui domestic.

Akita Inu – o fereastră către trecutul câinelui

Poate că acesta este unul dintre cele mai fascinante lucruri despre Akita.

Într-un câine pe care îl putem întâlni astăzi într-o casă, într-o expoziție sau într-o canisă, există urmele unei istorii care începe cu mult înaintea apariției raselor moderne.

Cercetările genomice moderne ne arată că lupul japonez și câinele domestic au o relație evolutivă extraordinar de apropiată, iar câinii japonezi, inclusiv Akita, păstrează o parte din această moștenire ancestrală.

Nu înseamnă că Akita este lup.

Înseamnă ceva mai frumos:

Akita Inu este un câine domestic modern care poartă cu el o parte din povestea foarte veche a câinelui și a canidelor din Asia de Est.

Iar poate că, atunci când privim ochii unui Akita, nu este doar imaginația noastră cea care ne face să vedem ceva sălbatic și ancestral.

O parte din acea poveste este, literalmente, scrisă în ADN.

---

Surse științifice

Gojobori et al. (2024), Nature Communications – „Japanese wolves are most closely related to dogs and share DNA with East Eurasian dogs”. Studiul a analizat genomurile lupilor japonezi și ale câinilor japonezi, inclusiv Akita, Shiba și Kishu.

Studiul complet în Nature Communications

Notă: relația genetică prezentată în acest articol nu trebuie interpretată ca dovadă că Akita Inu este descendent direct al lupului japonez. Dovezile indică mai degrabă o origine ancestrală comună și un aport genetic străvechi al unei linii apropiate de lupul japonez în populațiile de câini est-eurasiatici.